Îmi trimit actorii
să joace o comedie
pe scena tragediei
cu scenariul scris
de un poet clonat de poezie
spectatorii veniți de pe altă planetă
care văd cu mintea
vorbesc telepatic
pipăie cu privirea
și se deplasează
prin modelarea eurilor
sub formă de roți
nu înțeleg mecanismele ontologice
căci ei se hrănesc
absorbind lumina
și elimină anal mizeria existențială
pe planeta lor
așa cum este sus, în cer
așa este și jos, în tină
astfel că se așteptau
ca pielea oamenilor să fie bleo
inoculată din substanța cerului
ei văd în spectrul invizibil
așa că au fost mirați
când au văzut că invizibilul
este populat de necunoscut, neînțeles și necuprins

Îmi teleportez histrionii
pe planeta lor.

***

Nu pot să scap
de nebunul din mine
l-am internat
la azilul
condus de o emoție mironosiță
și-a făcut prieten
nimicul
ce l-a învățat filozofia zeroului
și împreună au cumpărat suferința
de la un negustor
care a înnegrit toți pereții
astfel a fost dat afară
și a început să picteze
din nuanțele halucinațiilor
o scenă în care
lumea și timpul
au fost inversate
desfășurate de la sfârșit la început

Am privit atent tabloul
și mi-am văzut clona în fundal.