Vizitam Bucureștiul pentru
a nu știu câta oară,
un întreg frumos pe
care îl vizitam împărțit
în părți care aveau
voințe diferite fiecare
despărțite de un întreg
ca o lașitate a cunoașterii
și care se străduiau să
înregistreze ca un aparat
foto stricat întreguri
de mai multe ori
ca să fie siguri că o
să-l rețină dar
avântul în față și
o parte neexistentă
care nu putea fi
percepută nici prima
oară nici dățile următoare,
poate într-o izbăvire
dată de înaltul copacilor
sau de o vârstă a înțelepciunii.
Pe lângă mine treceau oameni
și mașini de la
mă așteptam să mă
ducă, acolo, în acel loc
unic, interesant, modern
care îmi trezea simțurile,
mă făcea să devin
mai om, mai bărbat.