de plumb e droaie; și lumina-i rece,
al veșniciei gând ți-e doar la rele
cu frunză când tot plânge arborele...
timp împietrit - rubinul ce nu trece


de-atâta ploaie straiele ni-s grele,
simțirile în noi să ne ferece
iar Toamna lin cu Moartea se întrece -
natură moartă în fiiri fidele


în odăița mea de la mansardă
de flori e plinătate, de căldură,
miresme multe nasul mi-l dezmiardă


corole văzul nostru îl îndură
de frumusețe pus pe-altar să ardă -
e prețul dintre dragoste și ură