Pe cărarea adumbrită
Din codrul în desfrunzire
S-a ivit iar o ispită
Prin a mea închipuire

N-avea nici filozofie
Nici pretenții nu avea
Dar avea, fir-ar să fie,
Ceea ce mie-mi lipsea

Avea uitătura clară,
Sâni ca două emisfere,
Era veselă, sprințară
Debordând de zvăpăiere

Aveau șolduri unduite
Cu coapsele senzuale
Pe care la mine-n minte
Le vedeam tot timpul goale

Avea tot ce mi-am visat
Îl avea pe vino-încoace
Și eram extaziat
De norocul din noroace

O vedeam numai pe ea
De-atunci când a apărut
Chiar și când mi-aluneca
Piciorul de-am și căzut

M-am ridicat din cădere
Căutând-o cu privirea
Să mă satur de plăcere
C-am întâlnit ispitirea

Numai că nu exista
Nici urmă de vreo ispită
Pe care-o voi căuta
Pe cărarea adumbrită