Au început a prinde promoroacă gândurile
uitate pe o bancă putrezită,
au început a bate clopotele de-atâta liniște sinistră.

doar fluturi mai atârnă la fereastră, întârziați la cina sunt și norii,
mă pun s-aprind gorunul din grădina să pot cânta pe portativul serii.

cresc note agățate pe rădăcini desculțe, din amorțita ceață soprană este luna,
iar noaptea prinde vise în plasa-i mătăsoasă lăsând să-mi curgă somnul pe lumânări trecute.