De-mi ești prieten
Cu-adevărat,
Mai bine, taci!
Și nu mă cicăli!
De-mi ești dușmanul
Declarat,
Arată-mi-o direct,
N-o ocoli!
Aș ști cum să mă port
Cu tine
Când vorbele-ți
Sunt șlefuite.
Nu m-aș văita,
Mă cunoști bine,
Că nu suport aprecieri
Silite.
Dorindu-mi o pauză
Și eu,
Să scap de boală
Și de frică,
Mi-aș trece timpul
Teleleu,
Pentru-o idee,
Că nu strică.
Și când vorbesc
Vrute-nevrute
Sunt doar românul
Cu stări creștine
Absolute,
Ce face pe stăpânul
Când trebuie
Să se închine
Pe tăcute.