vânătorul de toamne mi-a umilit iarna

nopțile au devenit translucide ca o apă vie
îmbătându-și venele cu sânge de liane verzi/
noi adormim în visul unei nopți de toamnă
târzie, cu ramurile trecând prin noi
țintuiți de iarba răscoaptă, în sunet de orgă
din alte vieți, ca o simfonie în cheie violetă/
și dunărea trece prin noi
și marea a trecut prin noi
lăsând nisipul neprihănit de valuri
ca-ntr-o noapte amirosind a iarnă
albă