Afară plouă, și ce dacă?
Privește starea cu demnitate!
Și nu te mai gândi la o baracă
Sau la picnicuri pe înserate.

Și dacă plouă, îmi pasă mie?
În casă-i cald și chiar mi-e bine
Precum e puiului în colivie
Hrănit cum se cuvine.

În toate plouă, și nu-i savant
Să stau privind pe geam,
Plouă-ncet și enervant
Peste orice în gânduri am,

Aștept tăcut o vreme bună,
Ploaia măruntă mă apasă,
Nu-mi place să aud cum sună
Căderea ei pe fiecare casă.

Dar, iată, ploaia a-ncetat.
Pe drum nimeni nu trece,
Numai Codiță scoate un lătrat,
Nici el nu știe pentru ce.

Și tot ițindu-se pe sub fereastră
Ar vrea să-i dau ceva, un os,
Acum când ploaia cea măiastră
Rămâne numai apa de pe jos.