Nu aș fi crezut vreodată,
Cum știam că mama-i dură,
Să primească, dintr-o dată,
O femeie-n bătătură.

Și, în plus, să-i și zâmbească
Cu răbdare, părintește,
E-o minune îngerească
Care, sigur, ispitește.

În sfârșit și fără chin,
Am deschis o ușă grea,
Adevărul e divin,
L-am găsit când trebuia.

Mama e foarte bătrână
Așteaptă deznodământul
Nu face gesturi ce-amână
Vorbe ce-ar roși pământul.

Mintea ei e foarte trează
Și îți spune franc în față
Că lumea nu e prea brează
Și-are sufletul de gheață.

Dacă-i placi și îți zâmbește
O să vezi din prima clipă
Că iubirea-i prisosește
Și o cheltuiește-n pripă.

Liniștită e în ,,stare”,
Poate goarna să îi sune
Că-și văzu băiatul mare
Încăput pe mânuri bune.