patru locuri față-n față
în autobuz

unu-l ocup eu
două femei
două din fața mea

le cercetez

una își reconturează rujul
balansându-și oglinda cu nepăsare
timp de mai multe minute

cealaltă deschide cartea grosuță
la semnul ce despărțea cititul de necitit

ochii lor zburători sfidează pe cei dinăuntru
căutând reperul pentru coborâre

încep să le-mpart zâmbete
niciuna nu pare-a fi interesată

ocheadele mele iscoditoare
sunt toate zadarnice

oglinda a dispărut ca prin farmec
deodată cu poșeta de lux
într-o stație nu prea luminată

semnul de carte a fost fluturat de câteva ori
mângâind zulufii parfumați
după care a fost purtat când sub bărbie
când sub buza de jos
când ținut cu pasiune între buze

toate întrebările mele nerostite
au rămas fără răspunsuri adevărate

cele date de mine le-ar fi convenit
dacă ar fi respectat multe condiții

seara asta nu am de gând
să mă mai înec în halbele cu bere
așa cum o făceam alte dăți de necaz

când voi putea-nțelege
ce-i în mintea femeilor

cu sufletu-n mai multe luntri
caut nedumerit răspunsuri
satisfăcătoare