toamnă

ascult simfonia durerilor
exilate în
frunze priviri inimi
în fața ferestrei mele
au poposit
orchestre de tăcere
liniștea
sfâșie timpul în fâșii
mi-e milă de copacii
ce-mi zgârâie geamul
cu unghiile
rugându-mă să-i
primesc lângă mine
pentru că le este
frică de toamnă.