îți mănânc vorba verde de pe buze

eram în tranșee
lovit de ale realității obuze
doar dimineața era a noastră
te priveai în fereastră
ca într-o oglindă

fiori de începuturi ne colindă
în alergarea vremii priponim secunda
o legăm de sufletele noastre cu firul de paiang

spun cu voce de peniță
treziul nostru târziu
cu limba ne spălăm dinții
ce mușcă dintr-un rost poeziu

înjur de toți sfinții
târziul se-nhamă la noi