agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-01 | | s-a deschis tot răul de sub cer spirit solitar îmbătat de sânge născut din fântâni cotropitor al cărnii prin timp călător din viață spre moarte tu cel aruncat din lumină te invoc pe tine în câmpia mea să vii trupul meu gazdă să-ți fie și cruce stâlp de foc înalt până la cer fum nestins cel văzut cel nevăzut ispititorule ție începător al tuturor răutăților ție urzitorul vicleniei îți poruncesc să vii acum *** și s-a auzit din ceruri un glas către cei șapte îngeri demonici "Duceți-vă si vărsații pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!" îngerul dintâi a vărsat pe tot pământul de sus bube cu chipul de fiară pe trup ni s-au întins tot puroiul fărădelegilor în noi s-a scurs și nu ne-am pocăit al doilea înger și-a vărsat mânia în apa sărată de pe pământ apa în sânge otrăvit s-a făcut și viața din mare a murit și nu ne-am pocăit al treilea înger în restul apelor și-a deșertat cupa primită și apele tot sânge s-au făcut și nicio fărâmitură de viață în ape nu a mai încăput și nu ne-am pocăit temeți-vă de al patrulea înger cel ce și-a vărsat cupa în soare căci lui i s-a încredințat focul și porunca să ne dogoare și noi am ars cu mare arșiță și fără pocăință al cincilea înger a trezit fiara din noi și tot pământul deodată s-a întunecat iar oamenii își mușcă limbile până la durere și nu ne-am pocăit al șaselea înger în râul cel mare și-a înecat furia și râul a secat și s-a făcut din pietre drum mare gătit pentru împărații de la soare - răsare din gura balaurului a fiarei și din a mea am văzut ieșind trei duhuri rele făcătoare de semne și noi păcătoșii ne-am adunat pe câmpiile Armageddonului în oastea răzvrătită de bărbați și duhuri și nu ne-am pocăit al șaptelea înger și-a vărsat cupa în văzduh și din crug de la tronul cerului s-a auzit o bubuitură și un glas a rostit "S-a făcut!" și grindină mare s-a prăvălit și fulgere și tunete și vuete și un cutremur mare cum nu s-a mai văzut a rupt pământul și am murit fără pocăință *** pe voi, din vremurile Neamurilor, balaur cu șapte capete scuipătoare de foc făuritor de piatră seacă, știma apelor dulci femeia gârlei cu părul verde până în adâncuri și pe cel din văzduh balaur din norii grei de furtună, eu vă invoc să vegheați să nu mi se facă vătămare sufletului meu pecetluit la nunta Mielului oastea îngerilor cu Adonai ori cu Eloi în frunte de după pietrele mari se arată câtă înfricoșare și teamă și ură dar, voi călca peste șerpi peste scorpii voi îneca păcatul în lacrimi și-l voi fereca în adâncuri în noaptea de Sântandrei sub șapte peceți de buze într-un sărut a mai trecut o zi și se face sâmbătă ziua în care voi muri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate