Trezește tot delirul din amante
cu serii de elucubrații fine,
de parcă ziduri negre cu buline
s-ar strânge pe neiertătoare pante.

Cadâne-ntre albastre museline
îi fac ocheade, tot dansând pe poante;
din ochii lui răzbat cuțite boante
oprindu-se pe sânii de feline.

Și-n dansul lor de iele se avântă
ca un berbec în iazma unei pietre,
în timp ce-n focul viu al unei vetre
delirul ultim un butuc și-l cântă.

Dar, amețit de-atât parfum de fete,
cade în somn, și-n vis i-apare-o sfântă.