agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-03 | | "Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii de idoli și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna!" din neguri cumplite vin neamurile calcă până la sânge dincolo de vintre cetatea cea mare cetatea sfântă se aude trosnind oasele străzilor sub bocancii grei de fier și focul ne cuprinde și ochiul s-a stins în tâmplă bate cornul fiarei și peste toate plouă cu sânge încins cu pietre și blesteme am văzut cum din mare deodată s-a ridicat fiara cu zece coarne în care erau înfipte zece capete de împărați pe fruntea lor sta scris cu foc nume de hulă din cer s-a arătat o femeie gata să nască avea trupul înfășurat cu soarele la picioare îi stătea luna și s-a făcut întuneric până când până când am văzut un înger pogorându-se din cer cu fața ca soarele strălucind cu ochii de gheață arzândă cu picioarele două coloane de foc de la pământ până în străfundul cerului iar deasupra lui se înălța falnic curcubeul curcubeul cum nu s-a mai pomenit Alege Lumina! îmi zice mie îmi era beznă în jur și frig în oase în minte întuneric, nepătrunsul candela de veghe s-a stins iar printre stâlpii arși printre uluci doar scrum și fum nestins și ceață în văzduh și se aude în mine cântecul zorilor cântecul acela proscris din cartea mare a morților și frigul din plâns și peste pleoape e ger și printre ierburi fii morții cosașii seceră în cer - un cuptor de pâine, unul de mălai /dalbul pribeag câmpia a fugit cu mine în munte să mă mântuie cumva a disperare sunt fiul tău, îi zic cu încrâncenare câmpia mea din suflet biserică de fier și cruce - sunt zeul om cel plămădit /din praf de stele și sudoare Dumnezeu mi-a vorbit și pământul s-a luminat de atâta slavă fiul meu, până la pomul vieții e drum greu primejdii lungi se-arată fă-te rob vidrei și lupului că îți este din vremuri frate și vei răzbate numai cu ei vei putea deschide porțile lăuntrice pecetluite de vei atinge apa cea mare pe vidră fă-o soră ea știe seama vadurilor și te va trece apa de vei ajunge la codrul cel mare pe lupul alb tu cheamă-l că îți e frate știe seama potecilor și te va scoate tu ești pruncul de lumină din mintea mea tu ești pruncul de iubire din inima mea ești chipul și asemănarea mea eu sunt în tine, te încrede în mine și du-te! și m-am dus - "Și-acolo la vale /Este o casă mare /Cu ferești la soare" a mai trecut o zi și vine duminică, ziua a șaptea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate