Cu firescul zâmbetului tău hilar,
un iz de tandrețe obosită
pus pe cele câteva cuvinte de întâmpinare
îmi lasă impresia scurgerii prin vene
a unui lapte în loc de sânge.

Ca o noapte împăturită prea mult
mă simt dezvelit de ascunsul meu interior,
răzbun femeile care mai vor,
dau frâu liber odată cu ele
dorinței de a mă pierde în ridicol
când nu mai pot găsi nicio scăpare
de a ieși din golul situației
în care inima se zbate.

Nici nu-mi închipui
cum ai putut despături noaptea
să mă acoperi,
somnul meu si al tău
a fost îmblânzit de zei frumoși,
nestatornici.