somn

în somn
aud geamăt de om sau
de animal
înjunghiat de tristețe
oasele dimineții
se târâie
pe sub fereastră
mă dezbrac de umbra
nopții
smulg o rază de
soare
de care spânzur ultimul
gând
adun cioburile privirii
văzduhul mă cheamă
sub aripile lui
am strivit între gene
țipătul lacrimei
se rostogolește ora pe
marginea dimineții
clipele rănite.