Cu mantia imaculată
Și cu sclipirile-argintii
S-a coborât înfrigurată
Zâna dorită de copii

Pe aripile unui vânt
Din cer a început să cadă
Cu fulgii mari ușor plutind
Ce se slobod de sus grămadă

E ca o plapumă pufoasă
Care acoperă pământul
Și rece și alunecoasă
Zăpada e deja veșmântul

Pe care până-n primăvară
Îl vom vedea pe văi și munți
Fie că-i înnorat afară
Ori iese soarele cu dinți

Cu toate neamurile sale
Ce-au venit ca s-o însoțească
Cu ger, cu vânturi în rafale
Ce-or sta alături s-o păzească

Iar norii-ntunecați și grei
Îl vor umbri pe mândrul soare
Când se va scutura din ei
Altă cădere de ninsoare

Ce vântul o va troieni
Și o va-ngrămădi în valuri
Până se va bătători
Atât pe văi cât și pe dealuri