Mă simt un metronom setat
Să țin pasul cu cei care mărșăluiesc cuminți
Cetățeni ai unui stat
Cu legi care te scot sin minți
Unde câinii latră vagabondând
Iar lupii urlă în pustiul fără copaci
Care-au fost tăiați rând pe rând
Să nu-i mai umbrească pe-aurolaci
Și-n care fabrici fără fum
Dispar de peste-un sfert de veac
Și de unde românii mai pleacă și-acum
Fiindcă pe-aici șomajul n-are leac
Așa cum n-are nici evaziunea
Floarea răului de pe la noi
Pe care-am avut înțelepciunea
S-o cultivăm ca pe ceva de soi
În timp ce metronomul marchează mereu
Ritmul în care trebuie să mă-ncadrez
Iar dacă nu pot și mi-e greu
Am dreptul să și emigrez
Acolo unde-aleargă câini cu covrigi
Prin codrii falnici protejați
În țări cu președinți sau rigi
Unde străinii-s niște tolerați