avem noi cercurile liniștite
sub dojanele din ochii părinților așteptători
avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină
avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte
când timpul surâde în zâmbetul cvasinocturn
spre încă luna nouă
singura care
vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi
plouă dragă inima mea
plouă
rupe tulpină și frig și nor între noi
vântul își ia elan
și lumină din zăcământul meu sfredelit de rouă
poartă poleială de mugur
și cearcăn
și prăpăd sub cerurile liniștite
plouă tu
dragă inima mea