ruptă după bunul plac al stăpânitorului
poezia din piatră seacă
este aruncată în față ca un cer senin de unde
toată seriozitatea mea se îneacă
într-un pahar cu apă


iubito știu că am gust de stătut
dar dacă ai deschide pumnul tău de domnișoară
aerul ăsta îngrozitor de miercuri ar trece prin mine
ca un glonÈ›
și cine știe cât de mult sau cât de puțin
ne vom scoate la capăt
unul din celălalt
șarpele