cum crește luna pe frontul de noapte
am iubit patrupedul ăsta
și nu i-am dorit curajul

am vrut să fiu ochiul lui drept
ochiul lui stâng
cum am fi fost în același timp negândit tu
împotriva mea

cum se vede lumea printr-un cal
care trage tunuri
obligat să devină părtaș
la crima umanității

somnul lui e un plămân bolnav
și visele niște picioare care se ridică
greu
nechezatul un proiectil

și să-i biciuiești încrederea în el până
la umilința mecanică
oricare altul ar fugi la adăpost însă
el are piele de erou

știe că din coasta lui se va putea naște o zână
pacea
e tot ce nu înțelegem noi


(25 ian. 2015)