boaba de strugure pe jumătate coaptă e chipul bătrânei
care-mi șoptea rugăciuni
pe firul viței de vie nodurile sunt bătături
vinul orașului are gust metalic
sânge putred
dragostea mamei se împachetează și se trimite cu autobuzul
nu îmi ajunge

să mănânci tu și să te îndestulezi mama să crești cât blocul
să te înalți cât salcâmul din curte
mama fii semaforul fii colțul de stradă și momentul crucii făcute cu frică
mama fii lampă aprinsă fii scaunul gol din grădină

te rog devino chipul străinului care mă urmărește
și murmură
te rog împarte-te și coase kilometri peste kilometri
(mă simt atât de mă simt atât de)

mama se decojesc pomii se crapă asflatul
și nu-mi mai încap în piele de dor.