când mâinile geometric amintesc
îndoiala prin lumina cerută
ca de pe la tropice surori acoperișe
pătrund respirația ei
în imposibilitatea gândurilor
în stare continuă
de pe râuri de oglinzi
nu dizolvă pleoapei depărtarea
incompatibilitatea viselor cu
degete lungi
îmbracă stil casual
nouă zile ca o dorință
ca un vârtej ce scade șh se scurge
la dintâia palpitație
ce-ți dă mângâieri vinovate
ca o eclipsă ce naște
un tumult al ideilor
despre viață