în iglul din noaptea boreală
dorm zăpezi crude
sufletul meu se dă cu parapanta
printre iceberguri preț de o iarnă
sau două sentimente

tu bei un ceai călduț la vatra iubirilor
cu mâinile febrile pipăi soarele orbitor
între mine și steaua ta vântul își arde aripile
de liliac

gheața se scurge cianotic pe sideful umbrelor
ling sarea lacrimilor înghețate
îmbrăcând vesta de salvare titanic

eșuează iubiri panoramice
Van Gogh pictează stângaci de surd
la masa de albe zăpezi te așezi
lumini boreale orbesc Polul Nord
sculptez tăceri fosforescente în filigran
cu unghii de arbori travestiți
în timp ce sufletul ți-l dezgheț
într-un zbor himeric spre Sud