Bună-dispoziția
a început să ticăie
am pus-o într-un ceas cu baterie
în care timpul
zvâcnește în măsuri egale
de câte ori mă uit la ceas
o văd tolănită
pe cadran
o rog
să-mi insereze
în gândire două gânduri optimiste
care absorb plăcerea
din interstițiile realității
și o transfigurează
în chef de viață

Când bună-dispoziția tace
se aude vocea disonantă
a plictisului
și dacă l-am fotografia
ne-am înfiora
de fizionomia lui scabroasă
plictisul pune frână
elanurilor și avânturilor
care, în lipsa acestuia
ar descătușa entuziasmul
din perimetrul blazării.

***

În fiecare strop de ploaie
stă ghemuit un înger
cu aripile dizolvate de ploaie
de aceea
să ne dezbrăcăm complet
pentru a primi
ploaia de îngeri

În fiecare strop de zâmbet
stă ghemuită o fericire minusculă
de aceea
să pliem zâmbetele
peste fața încruntată a tristeții
pentru a fi bombardați
de corpusculii fericirii

În fiecare pas existențial
se dezvoltă un început timid
înspre o evoluție certă
de aceea
să smulgem zerourile din inerție
și să implantăm în ea
germenii activităților diverse

În fiecare om și lucru
stau totul și nimicul.