șoferitul pe vremuri era o meserie
cum să spun pe-nțelesul tuturor
bănoasă

câte-mi povestea Victoraș
singurul șofer din sat
pe vremea copilăriei mele

era pe-o basculantă murdară
dar fetele cele mai curate
trăgeau toate de colacul lui

pentru fiecare-ncărcătură
lua ciubuc gros din care
făcea parte și fetelor

așa spunea el

ce aere-și dădea

știa ce spune
da cine să-nțeleagă
copilul din mine
nu

acum da
mă duce mintea la ce-i tuna lui
toată ziua

s-au ridicat apoi și alți șoferi
din satul meu numit Mărginiți
care mai de care mai oacheș
în profesională școliți
la oraș

multe din mărfurile perisabile
sunt distribuite rapid nu cu marfarul
camioanele-s mijloacele de transport
potrivite comerțului modern

unul din ei
Ion
pleca în curse lungi de tot
în Vest și umplea fetele
cu valută

camionul lui era lung tare
cabina încăpătoare cât chilerul
caselor țărănești

s-a spovedit într-un an
nu mie
unui preot străin
venit de misiuni în sat

a ieșit din confesional după ½ de oră
parcă-ar fi fost numai el prezent
pentru cenușa acelei miercuri

după liturghie s-a răcorit și mie

mi-a tras acela o muștruluială bună
după ce m-a descusut
m-a tras de limbă
ne tutuiam trăgându-ne
de bârnețe
că și-așa nu-l cunoșteam

printre altele a spus

Ioane
tu nu gândești
dacă Doamne/Doamne care
face să se răstoarne atâtea camioane
într-o zi o să facă să cadă păcatul pe tine

o să te găsească îngerul tău păzitor
zdrobit pe dedesubt printre portocale

Ioane cam
ești nechibzuit
rărește-o cu păcatele
uite ce-ți propun
ascultă
i-ați un pumn de cenușă
să o ai mereu cu tine la drum

descurcă-te
cu ea
dă-ți pe față
pe frunte

și-mi zice Ion

păi
deja-s tuciuriu ca mama
Ãluia
m-aș da degeaba

așa că decid
o duc blondelor
în Vest