pe când furam dumnezei în gând
în noapte cu degetele coapte fumam
un joint și-apoi făceam pe mine de frică
returnam clipa udă de euforie
degetele îmi înfrunzeau ca o iarbă
le puneam la uscat apoi le fumam
amputarea aceasta construiește
limita arctică practică-n
matematică

există o matematică a fricii
-îmi spuneam-
din os de om sunt neam
degeaba chirăi nevăzut
și plângi pe un os din tine căzut

cunosc plânsul ca pe bastonul fericirii
nu altfel,
imund, gunoier
după torn vin să beau fericirea din cupă

în dimineață zâmbetul chipul mi-l ocupă
ești palpabilă la mine-n odaie
te vând bucuriei mele și lepădării de straie,
joint al inimii mele