erai șoaptele luminii
trăiam lângă tine un ceas împlinit
tu-mi vindeci norocul cu o floare
pe care o duci la buze să o săruți
eu nedumerit sărbătoarea ce licărește
sub zodii apărate
tu vorbești despre cumpăna apelor
despre
albastrul care curge
eu anotimpul văratic petrece
deschizând inimile
către tine vara ce trece ca apa
timpul zilei cât e înapoi
atât e și înainte
privirea mi se așează pe buzele tale
ora o împărtășim în
minute ce trec înainte și înapoi
cu lingușiri aprindem tâmplele
aerul dintre noi se împuținează
și îți fur un sărut