M-aș duce-n către nicăieri
Și, zău, nu știu unde m-aș duce,
M-aș duce-n cele patru zări
Pe drumul care să tot urce

M-aș duce pe cărări sub soare
Care n-au fost bătătorite
M-aș duce către dulci izvoare
De prea puțini descoperite

M-aș duce să mă-mbăt de verde
Un verde crud de primăvară
Și printre el să mă pot pierde
Pentru a nu știu câta oară

M-aș duce s-ascult ciripitul
Acelor păsări cântătoare
Și să scrutez tot infinitul
Pe care-l intuiesc în zare

M-aș duce să mă poarte dorul
Pe aripile lui de vis
Să retrăiesc mereu amorul
Cu-al său fior de nedescris

M-aș duce iar și m-aș tot duce
Unde mă împinge-al meu destin
Fie amar sau fie dulce,
Fie că-i mult sau e puțin