smulgând al doilea copac gâtuit de
iarnă
disperat aș grăbi înfrunzirea
jinduind primăvara
să plantez încă unul
până se vor oglindi în echinocții
împreună
verdeață jeluind în gheață
deoarece mă gândesc că
în pustiul încă
va fi melancolică și inima
speră-ți frunzele în oglindă
despărțite
în o haină disparată
aspirând
cu un binoclu depărtat
voi săpa în adânc
până la rădăcinile copacului
în suflet plantez comuniune
adu-mă, Doamne în
casa ta
că nu te-am cunoscut
în perioada de sfârșit
a copilăriei mele
scapă-mă din visul meu