cuvintele imaginau dumnezei
îi desenau bust în carne și oase de cuvânt
organele lor genitale miroseau a nisip
tu ai asemănare și chip și măr
îmi injectezi zilnic particule de adevăr
respiram greu când te înlocuiam cu aerul
mâncam deseori ultimele tale ninsori
mă albeam la gură
deasupra vrejului verde
plăteam la respirație factură

respirația mi se face prin văzul nevăzutelor
în taina vrutelor
misterul îmi se face sânge de piatră
neasemănat verde încă
în mare mă arunc de pe o oarecare stâncă
din găvan de orbită
să-mi aleg pe vara asta iubită
cu lanțuri de sare de mine să o leg
și să alerg
pe valuri ca o nălucă
răsuflarea de la gura ta mi-o șterg
în vis de iubire este cine apucă