Omul complet e făcut din doi,
pentru o rezervă de iubire.
Angajat în lupta
cu mai puțin-omenescul,
dârdâiam de frică,
de lipsa puterii
unei iubiri cariate.
Tăcerile ni se certau cu ajutorul retinei.
Am zgâriat cu piciorul
locul unde lumina și întunericul
se mângâiau și își spuneau intimități.
Într-o invazie a nopții,
întunericul făta pui vii,
vizitați uneori de lumină.
Pentru momentul venirii tale
Doamne,
mi-am lăsat brațele deschise
oricui.
(Eu nu mai aveam lacrimi
nici cât să-i spăl un picior.)

Viața...
e-un cadou crucificat în fundițe,
în care se-aude probabil...
un ceas.