se împrăștie boala amară de primăvară
după primul tril la cântători intră soarele
în spatele gardului din smicele
prea mulți oameni stau cu rușinea în sân că sunt singuri
că sunt săraci
că încă mai țin într-un sertar batista înnodată cu câțiva lei vechi
opera de trei parale a celor arătați cu degetul

și fetele bătrâne care cred că lumea a căzut prea mult către talpa iadului/ și filozofii ratați care-și îneacă iluziile în mare serenitas/ și tânărul care crede că viața e un rahat/ cu degetele lui mustind de zeamă de tutun ieftin/ și tânăra tunsă chilug care nu mai crede în poezie sau lucruri duioase/ din cauza unui bărbat cu pantofi din piele de șarpe

toți eram înalți și drepți ca ușa de fag
dansam cu lupii sub borul cerului adânc de vară
dar era prea demult
făceam bărcuțe din ziare cu știri apocaliptice
apoi ne întindeam pe spinare pe podea
respiram bărbătește
împietream în mijlocul apelor și nimeni nu ne credea

încă o farfurie cu supă soră șefă
e primăvară la azilul săracilor bogați