Vorba ta adânc ma-mpuns,
Rază dulce,
Călătoare,
Să înțeleg că n-ai ascuns
Mai nimic
Din ce te doare?
Te hrănești
Cu visul practic
Dincolo de vatra fricii,
Abordând
Un stil didactic
Înțesat cu vii
Capricii.
Condamnată
De vreo genă
La o hărnicie rară,
Vei plăti
Dulce sirenă
Doar cu propria-ți
Comoară.
Va veni și veșnicia
Peste mine,
Peste tine,
Renăscând copilăria
Cu-alte gene
Și e bine!