sunt doamna cu o hermină în poală/ întorc și eu capul în fața mizeriei lumii/ prefer să fiu capturată decât să mă pătez/ lacrimile sunt prea murdare pentru obrazul meu/ privește-mă din profil prefer să împietresc/ în timp ce tu mă fotografiezi și mă așezi în ramă/ fiindcă virtutea unei femei nu există fără iubirea unui bărbat

când te obișnuiești cu o dragoste mai veche
felul în care el te alintă draga mea
bucuria de a-ți încălzi degetele în pulovărul lui
și alte mici sălbăticii
mergi împiedicat
tălpile ți s-au lipit de ghete vechi și nu le mai poți schimba
umbli bezmetică cu picioarele altcuiva
în orice dimineață când prepari două cafele
în mod reflex
până când îți amintești că el a plecat
lăsând cheile ascunse sub preșul de la intrare

atunci simți că ești o parte din mizeria unei lumi banale cum este orice dragoste derulată cu încetinitorul