E știut, pietrele nu mor niciodată.
În siberii, viforul crunt se ridică-n
Neliniștea mea, o dată și-ncă o dată.

Mi-aș fi dorit să mă pierd în siberii,
Înghețat. Să mă păstrez pentru tine
Și noptile, tu să ai cu mine vedenii.

Când nimic, nimic nu mai e de făcut,
E știut, lacrima se-ntrupează și curge,
Și-ntr-un ritual, viața se-ntoarce la rut.

E știut, eu nu te-am iubit niciodată;
Dar îmi închipui c-am cum ar fi fost...
Neliniștea mea, în zăpezi e-ngropată.

Când nimic, nimic nu mai e de făcut,
E știut, pietrele se ridică și cântă,
Viața se-ntoarce la rut. Ai aflat, ai văzut?