noaptea inspiră arome de vin roșu
desenez pe nisip umbre fosforescente
stele îndrăgostite înghit singurătatea ca pe o perlă neagră
tu dormi cu vitraliile nopții deschise
se rostogolesc nori / lebede ale destinului/
apusul îți culcă vrăbii în păr
piaptănă -mi conștiința
cu cele zece degete fără partituri

drumul trece prin albia râului secat
între mine și tine apele cresc
tu navighezi prin somn
cu o corabie unde timpul nu dă cu radical
îți sădesc vise imateriale cu speranța că orele
se vor întoarce acolo unde există secunde fumate
ca un condor traversând timpul cu aripi de liliac

pictezi într-o liniște de adormit iubirea
sigur pe visele cu carapace de broască țestoasă
dormi tu ! e noapte-afară timpul rotește axul orelor
pictează păuni cu mii de ochi
mai poți sculpta cu stânga fericirea?
tu dormi ?
eu beau iluzii cu atâta miere răsare luna
singurătatea ca o barză
vânează licurici/secunde efemere/