agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-08 | |
pînă la urmă toți avem un blind date
cu moartea. și e ca atunci cînd m-am întîlnit cu tine, te făcuseși frumoasă am băut vin, ne-am amețit, am dansat și o lumină nefirească ne învăluia de parcă venele aprinseseră reclame cu neon. dintr-o dată mi-am simțit pieptul chiuretat cu lumină laser iar inima făcea streaptease bătaie cu bătaie și dispărea cum o bucată de ciocolată între bucile unei negrese. exact așa o să fie și de data asta. o vezi pentru prima oară, atît de frumoasă, că sărutul ei e raiul pictat în culorile iadului, părul ei arde retina, îți tumefiază fața și sînii ei te fac să pierzi totul. ca un jucător de poker care își joacă viața cu el însuși. mîinile ei sunt pădure, te pierzi pentru totdeauna iar în sexul ei se ating universuri știute sau neștiute conștiente sau inconștiente, gîndite sau doar imaginate. în sexul ei dumnezeu a lasat o lacrimă infinită ca să te speli de păcat. și nu ți-e teamă să mergi să te vezi cu ea. la fel ca atunci cînd m-am văzut cu tine și aveai ochii asemenea cerului de deasupra cimitirului unde am îngropat într-o cutie toată dragostea mea. genul ăla de cutie veche de lemn în care urli, țipi și suspini toate cuvintele de dragoste pe care le știi. o cutie în care topești toate săbiile pe care le-ai înghițit cînd ai iubit. în care presari sîngele tău ajuns ca nisipul din clepsidra pe care nu o poți răsturna. pielea plină de săruturi albastre ca vînătăile o dezbraci o azvîrli-n cutie și apoi torni pămînt peste ea, cum ai turna vin la o cruntă beție pe care deja ai plătit-o. dar nu ți-e teamă de nimic. pentru că și tu ești la fel de frumoasă ca moartea, atît de frumoasă că orice durere se face lumină sfîntă. singura lumină albă pe o parte, neagră pe cealaltă. singura lumină care ninge cu fulgi de lumină peste cimitire iar din morți creștea iarba prin noi mai înaltă ca noi. mai înaltă ca cerul, la umbra ei să facem dragoste pe săturate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate