De ziua ta, copil pribeag

E ziua ta copil pribeag
Ce soarta îți coboară
Peste al vuietului prag
Ce l-ai sărit în doară.
Când îți vei arunca privirea
E simplu chiar de înțeles
Că tatăl tău te-așteaptă acolo
Să îl privești mai des.
Dar timpul trece nemilos
Și vei uita privirea
Când chiar pe ușa cea din dos
Vei suporta uimirea
Că ai cruțat cândva, aiurea
În ziua cea amară
Și ai cules de-a pururea
Doar o senzație de-o vară.
E dreptul tău, eu îl respect
Dar mare mi-e uimirea
Când vei putea, fii înțelept
Să-ți duci dezamăgirea.
Că timpul a trecut frivol
Iar tu ai rătăcit
În orice unghi, în orice pol
Iar tatăl nu a mai venit
La pragul ce speranța poartă
Dar e de nefolos
Iar cel ce te-aștepta odată
S-a dus, uitând drumul de-ntors.

P.S. De ziua ființei mele dragi, mereu copilul Cristina-Valentina STANCU, fără niciun cuvânt peste cele deja cunoscute de noi....