Peste marginea tăcerii, lung răsună mândru glas:
„- A-nviat Iisus din moarte și cu noi El a rămas!”

Fără nicio-mpotrivire curg pe ochii lumii lacrimi,
Nu e loc de amăgire, de minciuni și nici de patimi.

Ropote se-aud în vale, clopotele iarăși bat
Și-o deplină armonie se întinde peste sat.

Faceți toți din noaptea asta înc-o oază de lumină,
Candela aprindeți iarăși către bolta cea senină!

Să-mpărțim această taină și celor ce se-ndoiesc
Și uitând chinul durerii, eu le spun că îi iubesc!

Primăvara se întoarce cu toți teii dați în floare,
De pe ape, brusc, furtuna se transformă într-o boare.

Peste marginea tăcerii, dulci ecouri mai răzbat
Precum frământarea mării: „- Adevărat a-nviat!”