vânate în pieptul pisicii
care s-a întâmplat nu demult într-un colț
aruncat în spatele bibliotecii
să putrezească


ochii ei
purtau încă urmele unui război civil unde
pădurea de mâini ridicate nu se putea opune trasoarelor care
devorau totul în calea lor
și pentru ca moartea să nu mă găsească niciodată
eram când om
când trup de pisică


(și a mai trecut un timp
cu o altă împușcătură care
și-a pierdut echilibrul undeva
deasupra podelei)


iar când toată normalitatea asta
s-a transformat într-un animal de companie
și nu mai era nimic de făcut
decât liniște și femei de manuscris
pașii mei au început să curgă în numele tuturor străzilor
ca un compromis