Când renunțarea insuportabilă
îmi dă târcoale
pentru a se insinua
într-un spațiu necontrolat de rațiune
aliată cu blazările, neputințele și ipohondriile
îmi fac o mică trupă
din sine, euri, afecte, emoții, sentimente, suflet
condusă de spirit
înzestrată cu armele adevărurilor și luminii
și lupta începe
când balanța înclină înspre renunțare și aliații ei
suferința face vraiște
arde reminiscențele pozitivului
și la căldura flăcărilor
își încălzește trupul de gheață
când balanța înclină înspre spirit și corifeii săi
fericirea în halat alb de doctor
bandajează rănile multiple

Omul nu înaintează prin viață rectiliniu
are suișuri și coborâșuri
care formează linii ondulatorii
important e
ca pozitivul să prevaleze
față de negativ
și coordonatele temporale
să fie presărate cu stele luminiscente.

***

Când citesc o poezie
ce-și întinde ramificațiile în adevăr
din care stoarce esențele gnomice și filozofice
cu ideile fecunde
transpuse în luminiscențele cuvintelor
cu imagini expresive securizate
împotriva pietrelor
aruncate de neofiți sau invidioși
îmi imaginez
arhitectul liric din spatele ei
construind poduri lingvistice rezistente
peste apa învolburată
prin care înoată curajos și temerar poetul

În fiecare oraș modern
cu malluri, marketuri, piețe și fântâni arteziene
cu terase în care omul își schimbă aerul
bea bere rece
și unge cu spumă
întunericul lichid din reversul realității
coexistă un oraș obscur
în care trăiesc oameni
cu sângele developat până la indecență
cu zbuciumul și frământarea
cărora le-au crescut gheare
cu care scormone
prin demența contagioasă.