caporalul își iubește grupa
de cele mai multe ori întocmai
ca și păstorul turma formată
din lighioanele sale preferate

îndată după liberare
m-au și luat în colimator cei din sat
își ziceau șușotind câte doi în porți
a plecat oier și s-a întors căprar

ai mei aveau puține oi și le dădeau
din primăvară până toamna târziu
la stâna unuia pe Dealul Știrbului
* * *

ca o capră îndurerată mă asurzește
masa împinsă sau trasă prostește
pe pavimentul lustruit

insuportabil

precum unui păstor i se face milă
de o biată lighioană ologită rămasă în urmă
la fel mi se face și mie
de urechile mele

o prind de două picioare
cele din față
bine-nțeles
și o transport la locul potrivit

de bunăvoie primesc povara pe umeri
optimizând zona de echilibru

urechile nu-mi mai sunt tulburate
de necontrolatele urlete behăite

însă
totdeauna este-un
dar

văzându-mă cu masa pe spate
copilul gelos urlă ca apucatul

vrea și el...

îl iau întâi de mâini
iar apoi îl așez
și mai frumos
călare

capul meu între piciorușele lui este
calul de bătaie ce-i aduce fericirea

își pune pălmuțele compresă
pe fruntea mea cu broboane

ca în ”baba-oarba” strânsoarea
o mută pe ochii mei împăienjeniți
de ceața stresului ziulicii

uit de toate necazurile
și răspund orbește
la comenzile lui de călăreț

îi place călăritul de mic
mare brânză nu-i

ce-o să-i placă la 17

adevărul
n-am fost cioban
și nici nu sunt

însă aș vrea să fiu
un bun păstor