între noi a fost o paralelă cu limba scoasă
iar tu nu suportai când mă distram pe seama ei
și-ți spuneam că ești aiurea
așa cu ziarul în mână și cu țigara în gură
vorbești de doliu?
distanța dintre noi a prins formă
seamănă cu o balenă
una bătrână și somnoroasă
poți desena pe burta ei monștri
poți să calci cu pantofii tăi de lac
pe spinarea ei
habar nu ai de ce am fugit din Ninive
nu-mi reproșa că din pricina lui Iova
ori că am picat rolul de bufon la curtea regală
am fugit din cauza acestei paralele cu limba scoasă
și pentru că era îngrozitor frigul ăla
florile pe care le privești acum
atât de mirat și visător
atât de pasiv și iertător
au miros de doliu
un hambar încărcat cu rezumate sumare