piatra nu doare când te dezbraci de ea
refulând tăcere refuzând starea de statuie
în spre ziuă-n hagie vreau gălăgie
se trezește mama, tata, vecinul
vorbirea ne pregătește cafeaua, vaccinul
împotriva muțeniei

icoana ne privește cu duhul cumințeniei
înșurubat în dumnezeire
untura cuvântului e în sleire
pe câtă vreme vorba pe guri și-așază ciorba
laolaltă de clipa târfă ne-adunăm la bârfă
la a vorbei faclă nu ne pasă de raclă

doar în fiirea mea neroadă
plictisit de vorbă prind cuvântul de coadă
îi măsor cu stiloul
literele
acesta le găsește comestibil ecoul
din ceterele
tăcute pe hârtie