Vom pierde și noaptea aceasta neîncepută
cu multe clipe rătăcite-n ungherele inimii
mușcate din foamea somnului întârziat
fără vise și alte trăiri admirabile
de care să-ți pară rău.

Se vor duce orele nemiloasei așteptări,
va înflori pielea pe sânii tăi,
se vor coace-n flăcările silabelor
acoperite de consoane pe sfârcuri
abia rostuind în coaja lor miezul.

Femeia se va opri-n pragul fericirii
de parcă mai departe urmează marea
cu răsăritul lunii din ape,
cu vase de pescuit și alte siluete la orizont.

Dar unde-i faleza aceea liniștită
pe care trec îndrăgostiții ca niște fantome noaptea?
Unde-i farul din golful larg al portului
unde vin și pleacă vapoare?

Se-ndepărtează-n gânduri și vise,
plecăm și noi pe întinderile nedefinite,
ne desprindem de monotonia zilelor,
să zidim în suflet catedrala timpului trecut.