Bunicul în tinerețe,
Când avea ce să mai învețe,
Din a meseriei taine,
În a uniformei haine,

Într-o poieniță frumoasă,
Se pregătea de zor de coasă,
Să facă fân pentru vânat:
Cosit, uscat și adunat!

Pune fânu-n hrănitoare,
Să vină cerbul cel mare,
Musafirul să-l împuște...
Dar să stăm ca să se “uște”!

Agățănd traista pe-o creangă...
C-o haină peste desagă,
Se-apucă iar de cosit,
Că și soare s-a ivit!

Soarele puternic încălzea,
Pădurea roată foșnea!
Cu cămașa desfăcută,
Cosea-n poian-ncepută!

Ora prânzului sosește,
Bunicul se odihnește,
Își ia traista de pe creangă,
Se așează pe o haină.

Știe și-un izvor cu apă,
Scoate slănina și-o ceapă
Ziarul ia foc
Își frige slănina pe loc!

Din sticla cu cafeluță
Trage-o gură, olecuță
Și privește lung în zare...
Mai e pân’ l-apus de soare!

A mâncat, s-a odihnit…
Apoi la lucru a pornit.
Traista pe pământ o lasă,
Uită de ea , trăgând de coasă.

Că-n departare tuna,
Fânul uscat îl aduna,
Și alaltăieri aici a fost,
Bate vântul… nu-i cum a fost.

Va umple o hrănitoare
Sărării cu bulgări de sare,
Căprioare, cerbi să vină…
Făcea totul din rutină.

Sau poteci de vânâtoare,
Erau gata fiecare,
Din timp ogorul de vânat,
Era cosit, împrospătat.

Pe potecile avute,
Veneau cerbii să se-nfrupte,
Cu rivalii, pentru ciute,
Când e boncănitu-n frunte.

Se-apropria de asfințit,
Pleacă de unde a venit,
Pe potecile știute,
Lungul drum ca să-l înfrunte.

Prin păduri fermecătoare,
Pe creste amețitoare,
Pe văi sau scursuri de apă,
O altă zi... mâine să-nceapă!

Dar ajunge și acasă,
Își pune geanta lângă masă,
Arma să și-o aranjeze,
Apoi la cină să se-așeze.

Din geată lăsată-n antreu,
Iese un șarpe... nu prea greu,
Bunica ieșind afară,
El se târa spre cămară.

Prima ușă o închid,
Pe cea dinspre curte o deschid,
Și pornește-o vânătoare
Cum n-a mai fost sub soare!

Pe sub mobilă, pe sub flori,
Șarpele dădea fiori,
Se ascunde p-unde poate,
Iese spre curtea din spate.

În poiană ca un intrus,
Șarpele-n geantă s-a dus,
Mâncarea să i-o-nhațe,
C-a iutat traista s-o agațe!

Să nu pățesc așa ceva,
Să n-aduc șarpe de-undeva,
Să agăț geanta de-o creangă,
Mă-nvăța bunica-mi dragă!

Multe sfaturi bătrânești
În viață le folosești,
De cin’ le-a spus îți amintești?
Și de necazuri te ferești?