marea a reușit să se înfăptuiască
din toate naufragiile prin care
am fost nevoit să trec

în gândurile ei
lumea a știut dintotdeauna ceasul când
urmează să se descompună
până la ultimul cuvânt în formă de alb

în trupul ei
războaiele mele se întâmplau pe viu
încuiate adânc sub piele
cu o nebunie cuminte în minte
și sângele altuia curgând
precaut
de azi pe mâine

și cum să nu spui atunci că
somnul ei este singurul care
mă scuipă în obraz
cum să mă mai feresc din calea acestei demențe
înghesuite ca o felină
în mijlocul tuturor lucrurilor peste care bătrânețea se aruncă în picaj
ca un avion de vânătoare
din al doilea război mondial