târziu în noapte
singurătatea m-așează
cu spatele la zid
propriu-zis

împreunez mâinile la piept
nu ca cele ale morților
un picior îl ridic și-mi sprijin
talpa de perete

am de gând să sting becul
nu pentru economie
fură din farmecul zâmbetului lunii
e plină
cum e pântecul oricărei născătoare
de care mă bucur

câteva glasuri de bețivi strigoi
lătrați de câinii rânduiți pe la garduri
îmi coboară privirile și gândurile
de la mândra tristelor mele nopți

ea nu plânge
eu da

experiment

întorc spatele lunii
sprijin zidul de parcă l-aș împinge
umbra mea are mâini mai scurte
picioare mai lungi decât ale mele

asta e
n-o invidiez

fac un X
cu picioarele

mă amuz de pantalonii mei scurți
pardon de
umbra pantalonilor
pare mai degrabă o fustă mini
în formă

să nu-mi ziceți pe nume
Ghiță
dacă nu v-apucă râsul
DC
al Fine